Sigiliul Frânt

Jurământul

Acum o mie de ani, valea nu avea nume. Avea doar o graniță, trasă cu sânge.

Vreme de o sută de ani, stacojiul Shinsoo, auriul Chunjo și azuriul Jinno s-au războit pentru aceste pământuri. Pe malurile lacului ploua cu săgeți, iar generație după generație ajungea îngropată în același noroi.

Războiul acela nu l-a încheiat o sabie. L-a încheiat un jurământ.

Într-o dimineață, sub privirile a trei oștiri, un bătrân a pășit neînarmat spre insula din mijlocul lacului. Se numea Tianyun; peste veacuri aveau să-l numească Primul Împărat. Nu purta nici armură, nici coroană. Pe insulă, a cerut fiecărui popor o singură moștenire. De la Shinsoo, o fărâmă de jar din vatra străbună care ardea de o mie de ani. De la Chunjo, aurul în care strămoșii lor prinseseră trăsnetul lui Fulger de Aur. De la Jinno, o piatră a apelor, scoasă din adâncul lacului lor sfânt.

Și, spre propria lor uimire, cele trei popoare le-au adus.

Făurirea

Cel dintâi dintre toți meșterii făurari a așezat cele trei moșteniri pe nicovală. Forja ardea albă ca suflarea unui dragon, iar jarul, trăsnetul și apa s-au contopit într-o singură lumină. Când a căzut ultima lovitură de ciocan, pe nicovală stătea un singur sigiliu, purtând o stemă cu dragon.

Pe cele trei fețe ale sale a fost săpat jurământul:

„Făurit din focul a trei popoare, legat prin jurământul a trei popoare.
În mâna care mă ține cu sila, mă frâng în trei.
Cel ce-mi va așeza pe Tron toate cele trei părți sub un singur stindard va fi împăratul celor trei popoare.”

Tianyun a înălțat pe insulă un pavilion și a ridicat Tronul în inima lui. Odată cu jurământul, a lăsat și o lege: înainte să fie scoasă vreo sabie, Marele Sfat hotărăște cine urcă pe Tron. Fiecare popor își alege regele, fiecare rege numește doi seniori ai stindardului, iar seniorii stindardului poartă în vale stindardul poporului lor.

Dragonii cerului, Fulger de Aur și Sfâșietorul Cerului, au jurat să se rotească deasupra Tronului cât timp sigiliul va rămâne întreg. Vreme de o mie de ani, nicio lamă n-a ieșit din teacă în vale.

Noaptea Frângerii

Au trecut veacuri. Ultimul împărat, Yuanzhen, îmbătrânise și nu avea moștenitor. În umbra lui, răbdător de ani de zile, aștepta Vizirul Negru Heiyan.

Heiyan era cel care, odinioară, poruncise ca sigiliul să fie furat și sfărâmat, iar bucățile lui să fie îngropate în pietrele Metin. Când eroii au strâns bucățile una câte una și au făcut ca sigiliul să fie făurit din nou în foc de dragon, planul i s-a năruit. Dar Heiyan nu s-a dat bătut.

Numai că un sigiliu făurit din nou în foc de dragon nu mai era sigiliul de altădată. Se trezise.

Yuanzhen a vrut ca însuși jurământul să-i aleagă urmașul și a așezat sigiliul pe Tronul din Pavilion. În noaptea aceea, asupra văii s-a abătut o furtună. Heiyan a urcat pe terasa Pavilionului împreună cu oamenii săi ascunși sub glugi. Pumnalul lui a găsit spatele Împăratului, iar vizirul a smuls sigiliul de pe Tron.

Sigiliul a făcut întocmai cum jurase.

Cerul s-a sfâșiat. Ascunși în norii furtunii, Fulger de Aur și Sfâșietorul Cerului au lovit în aceeași clipă, iar două trăsnete s-au prăvălit asupra Pavilionului. Sigiliul a crăpat în mâna vizirului și s-a frânt în trei. Cioburile au zburat peste lacul negru ca niște comete stacojii, aurii și albastre, spre cele trei margini îndepărtate ale văii.

În zori, în fața Tronului nu mai zăceau decât trupul neînsuflețit al lui Yuanzhen și mantia arsă a lui Heiyan. Trupul vizirului n-a mai fost găsit niciodată.

Trei cioburi, trei străjeri

Acolo unde au căzut, cioburile s-au trezit.

Valea Pârjolită

Ciobul născut din jarul lui Shinsoo a mistuit valea șapte zile și șapte nopți, până când pământul s-a despicat și din crăpătură s-a înălțat Lordul Iadului. El plutește deasupra ciobului. Cine se apropie îl vede cum își strânge aripile, își trage sabia și coboară.

Ruinele Scufundate

Ciobul din lacul lui Jinno a căzut printre ruinele a ceea ce fusese odinioară templul lacului, ridicat de strămoșii lor. A atras pietrele și otrava mlaștinii, plămădindu-și din ele un trup: Golemul Veninos. Când nu e nimeni prin preajmă, pietrele i se risipesc, iar ciobul zace stins. La sunetul unui pas, ciobul se aprinde în verde, iar golemul se ridică din nou.

Pădurea Întunecată

Ciobul din aurul lui Chunjo, cel care ținea închis trăsnetul, a căzut printre copacii străvechi. Dezlegați de jurământ, Fulger de Aur și Sfâșietorul Cerului și-au clădit cuibul în jurul lui, iar căldura lui le ține ouăle în viață. Din obișnuința unei mii de ani, încă se rotesc deasupra Tronului gol, dar când o mână se întinde spre cuib, coboară din cer.

Odată cu sigiliul, s-a frânt și puterea care ținea porțile văii. Iar toți cei trei regi au rostit aceleași cuvinte: „Unul dintre cioburi a fost dintotdeauna al strămoșilor noștri. Pe celelalte două avem tot dreptul să le luăm.”

Cornul de război

În noaptea aceea, trei cornuri au răsunat la cele trei porți ale văii. Pentru prima oară după o mie de ani, cele trei popoare și-au adunat Marile Sfaturi. Fiecare și-a ales regele, iar fiecare rege a numit doi seniori ai stindardului.

Dar cioburile nu se clintesc până nu le cad străjerii. Odată ce Lordul Iadului, unul dintre dragonii cerului și Golemul Veninos au fost doborâți fiecare măcar o dată, de lama oricărui regat, cioburile se eliberează, iar cornul de război răsună peste toată valea. În clipa aceea, Shinsoo, Chunjo și Jinno își întorc stindardele spre insulă.

Regatul care așază sigiliul pe Tron își face regele Împărat până la luna următoare. Căci sigiliul trezit în foc de dragon nu ține decât o lună. Când luna se încheie, crapă din nou, cioburile se întorc la străjerii lor și totul o ia de la capăt.

Deasupra Tronului gol, dragonii cerului încă se rotesc, așteptând să vadă sub stindardul cui vor coborî.

Sigiliul Frânt îi așteaptă pe eroii de la nivelul 110 în sus.

Notă: activ începând cu versiunea 1.21 a jocului.